Aș plânge uneori

   când vântul îți mângăie părul
    și auzi sunete mizerabile de prin colțuri
    aștepți acea bucațică să te acopere total
    să te dea dispărut prin brațe de haimana
    sau uneori stai și te gândești
    și iar te gândești
    și uiți ce vrei defapt
    te plimbi prin paturi ca o curvă
    miroși parfumuri rafinate
    și tot schimbi în fiecare noapte
    te întorci, măi?
    hai aici, vino în brațe
    stai cu mine
    pierde-mă în șoapte

Ciudat

Îmi trebuiesc mâinile tale când naște soarele
și noaptea împreună cu luna aș vrea să te sărut
E frumos când ochii noștri se caută
sub ceașafurile astea subțiri ca firul tău de păr
Te-aș proteja o viață întreagă
doar să mă trezesc dimineața-n patul tău
să privesc cu tine norii cum se plimbă deasupra noastră
dar cum orice clipă se consumă
aș fura toate ceasurile din lume să păcălesc timpul
și tu să fi tot aici, cu mine.

Aș vrea să te conving că nu te-aș face să suferi
Pentru ca ești o persoană frumoasă
și nu meriți să ți se facă nimic rău

și acum ochii noștri se întâlnesc din nou
în timp ce lacrimile curg pe față
îmi doresc să fiu în brațele tale
emoțiile îmi strâng venele și tu te îndepărtezi
m-am convins
tot ce e frumos pe lumea asta
îți poate sparge inima!

din nou...

tu și eu suntem doar niște detalii
mici, așa cum zic unii
eu sunt prost și
vărs râuri din colțurile pielii
tu ești ce vrei tu să fi
stai cu mine un moment
ce poate dura chiar un moment
sau poate fi un moment etern

sunt acele detalii când stai și asculți muzică
timpul plânge cu tine
și tu nu mai știi unde să-ți mai pui mâinile
sau nopțile târzi când țânțari te bat la cap
și tu îți amintește cu cine ai mai auzit acest sunet

ce sunet?
suntem doar într-un film mut
eu încerc să dau mai tare
iar tu mă comanzi din nou

ce ne facem când apa ne vine la picioare
sarea se usucă pe buzele noastre
și tu deschizi umbrela pentru vrei să plouă
uneori aș vrea să-ți amintesc c
mai sunt și eu aici, printre noi...

când nu știi ce să scrii

așadar ai plecat

oricum eu m-am cam săturat

oricât de dulce ai fi

ai cam secat, drăguță

schimbă-ți parfumul și hainele

și du-te de unde ai venit

ia totul de la capăt

caută-ți inima prin toate paturile

prin toate lenjeriile murdare

-îmi e scârbă-

treci în întuneric

acolo unde m-ai trimis pe mine

du-te! (nu zic alte cuvinte)

poc-poc! te-am împușcat!

oricum nu mă mai interesai

te arunc acum prin alte lumi

prin gropi săpate de goruni

pe scări înnegrite de durere

cu bălți de whiskey

și fum de țigară

nu te urăsc să știi

chiar mi-e dor de tine

îmi plăcea cum mă duceai de nas

ce copil eram, eu chiar credeam

și te priveam cu ochi de căprioară

îți mângâiam părul obosit

de atâtea întâlniri

și mă târam în fața ta pentru un sărut

și... mă opresc aici

să nu cumva să te blestem iar

nu mai vreau

ultimul sărut nu va mai fi

mâinile să ți le ții acasă

buzele să ți se usuce

și părul să ți-l tunzi

am ales să te uit

să merg din nou noaptea singur

să visez cum făceam înainte

acum îmi dau mantia jos

degetele le scurtez

și ochii îi usuc

da, eu m-am hotarat

eu acum te uit

adio!

pentru că mi-e dor

lumini de aur vin dinspre nord

munții se spart în mii de fiori

clopotele sună a urlet de șoim

cu aripi grele și ochi de mort

mă aprind și eu ca o veioză

să-mi aștern lumina-n patul tău

mi-amintesc că-ți priveam ochii noaptea

și vedeam stelele cum luminează pe cer...

acum privesc stelele să-mi amintesc de ochii tăi

Proces de trezire [part 9]

Se făcuse deja dimineață, iar Ivan s-a trezit ca în fiecare zi după ce soarele ordona prânzul. Aceste multe ore de somn de această dată l-a dus doar la pierderea momentului când Emma a plecat la ea acasă. N-a știut ce s-a întâmplat în primele minute de luciditate, dar mai apoi a încercat să gândească situația logic, a dat un telefon pentru a-și verifica logica.

Tânăra domnișoară ci părul scurt și brunet ajunsese acasă teafără în jurul orei 9, oră la care Ivan visa foarte aproape de Angela.

Liniștit că nu se întâmplase nimic grav și încă influențat de noaptea abia trecută, tânărul domnișor trece la tabieturile lui... si anume: cafeaua pe foc își cauta drumul către fundul ibricului, țigara aprinsă la focul ce-i prepara cafeaua și îndreptarea lui către toaletă, unde imaginația lui începea să zboare dintr-o parte în acealaltă a capului.

Cele două ore de recuperare zilnică au trecut și cum Ivan nu avea niciun program pentru această zi și nici persoane cu care să-și consume secundele, a ales să păcălească firele de nisip din clepsidră cu o plimbare prin parc.

Era frig, majoritatea băncilor erau ocupare de către zăpadă, iar altele erau amprentate de câinii scăpați se sub control sau de copiii care au profitat de albul iernii pentru o bătaie cu bulgări.

Se plimba și era fascinat cum un loc atât de rece îi oferea o căldură atât de mare în interior. Și-a aprins o țigară încercând să sfideze vântul, nu s-a aprins din prima încercare, nici din a doua, nici următoarele 5 încercări n-au avut vreun rezultat, dar într-un final a reușit. Continuându-și plimbarea la un moment dat vede aceași față cunoscută, blondă cu ochi albaștri și pielea albă catifelată cum mișca pe aleea de visavid de cea pe care o murdărea el cu bocancii lui grei și negri, distrugând covorul așezat recent prin parc. A mai tras un fum și a schimbat direcția de mers, îndreptându-se spre Angela.

N-a trecut mult și pașii lor s-au intersectat la jumătatea aleei pe care pășea firava Angela. S-au blocat amândoi pentru câteva secunde, dar domnișoara a rupt tăcerea cu tupeul ei.

- Ce vânt te aduce și în parc, domnule Ivan? Ivan, dacă-mi aduc bine aminte.

- Un vânt de iarnă, nu se observă în atmosferă?

Primul moment în care tupeul lui începuse să revină în trupul pe care îl părăsise cu ceva timp în urmă, chiar dacă era atât de confortabil.

- Înțeleg, spuse ea. Și... ce zici? Ai de gând să mă inviți la o cafea, ciocolată caldă, ceai?

- Desigur, cunosc un bar la câteva străzi de aici, obișnuiam să-mi beau cafeaua acolo în vremea anilor de facultate. Fac o cafea delicioasă.

-Accept invitația, spuse ea cu un aer de superioritate.

- Atunci să ne îndreptăm, nu se știe când îmi schimb ideea.