Ce rost are?

Ce rost are să fi tu, dacă toată lumea te copiază?
Ce rost are să vorbeşti, dacă toţi proştii nu te înţeleg?
Ce rost are să te uiţi la mine, dacă mă consideri un prost?
Ce rost are să mai scriu, dacă nu sunt bagat în seamă?

Ce rost are să mai vorbesc, dacă voi sunteţi surzi?
Ce rost are să mai scriu, dacă voi sunteţi orbi?
Ce rost are să mai văd, dacă voi sunteţi invizibili?
Ce rost are să mai aud, dacă voi sunteţi muţi?

Hapciu

Lupt alături de dragostea ta,
Cu lacrimi de cristal
Si cu sunete de plăcere,
Cu clipe de fericire.
Împuşc viaţa ta cu privirea mea,
Respir prin vena ta,
Respir prin inima ta.
Adun săruturile tale pentru a le păstra la presat,
În inima mea.
Ochii tăi sunt un desert,
De fiecare dată când îi privesc mă rătăcesc,
Am miraje mereu când te văd,
Eşti cel mai dulce miraj...
Dragostea mea pentru tine e ca un fluviu,
Va curge toată viaţa numai pentru tine.