Poemul celor răi

aşa mă simţeam când cafeaua nu mai fierbea
"băiete, ai idee unde vrei să ajungi?"
desigur totul era mut
iar eu mă tot gândeam la un perfect
poate un adevăr înfipt în tinereţea mea
nu c-ar fi vreun păcat să strâng răul
să-l împart în stânga şi-n dreapta
şi mai ştiu eu pe unde
să fim serioşi
cine dracu vrea
să sărute căni de cafea murdare
cu buzele pline de zaţ uscat

nu mai spun că sunt un ciudat
dar asta mă face deosebit

# nu-i aşa ştef? #

băi, mi-e cald
cafea nu mai am
vreau să scriu scriu scriu
dau enter după enter şi
Voila!
încă o strofă

în mintea mea
te aflii şi tu
stai acolo şi mă întorci
când pe faţă când pe spate
ca-ntr-un ritual de noapte bună