nu mai plange cu versuri
nu-si mai au rostul
lasa-le doar sa curga
si sa-ti ude biroul
sa astepte buzele tale obosite
si sa iti mangaie parul
in curand nu te voi mai lua in brate
asa cum o faceam zilnic
nu voi mai trezi fluturi
nu voi mai atinge spatele tau
si nu se stie cand te voi mai saruta
ma simt ca si cum norii negri s-avanta spre mine
si eu stau aici si incerc sa-i trimit la loc
sa ciocanesc la usile vecinilor
si sa-i anunt
ca voi pleca...
ma plimb peste tot
unde obisnuiam sa o fac cu tine
in tren parfumul tau s-a evaporat
au ramas doar zgarieturile noastre pe vagonul central
dadeam tarcoale casei tale
sa vad daca nu cumva ti-a mai ramas ceva
inutil
doar amintiri pe care le-as renega daca as putea
imi e dor de tine
tu oare ce gandesti acum?
si tie ti-e?
pozele sunt inca la mine
te astept sa vii dupa ele
si sa-mi vorbesti despre noi cum faceam in zilele noastre bune
sa ne facem cadouri
si sa ne spunem "te iubesc"
am ajuns sa bantui pana si barurile
acolo unde am baut prima cafea impreuna
acolo unde am invat sa fumam
acolo unde am baut prima data
dar si unde ne-am sarutat prima data
a trecut ceva timp
nu mai stiu sigur
stiu doar ca-mi lipsesc momentele cand ne imbratisam
chiar si dupa o cearta
acum e trecut de 12 noaptea
sunt prea beat incat sa mai omor fantome
