nu mai plange cu versuri
nu-si mai au rostul
lasa-le doar sa curga
si sa-ti ude biroul
sa astepte buzele tale obosite
si sa iti mangaie parul
in curand nu te voi mai lua in brate
asa cum o faceam zilnic
nu voi mai trezi fluturi
nu voi mai atinge spatele tau
si nu se stie cand te voi mai saruta
ma simt ca si cum norii negri s-avanta spre mine
si eu stau aici si incerc sa-i trimit la loc
sa ciocanesc la usile vecinilor
si sa-i anunt
ca voi pleca...
Un comentariu:
in seara asta ma regasesc aici , pe blogul tau , in versurile tale . multumesc
Trimiteți un comentariu