Femeia cu ciorapi albi

Motto: " Dragostea e o pastila, care te imbolnaveste"

Ma trezesc in vis si privesc in dreapta patului, nu e nimeni. Ma ridic din pat, ma duc la bucatarie si-mi aprind o tigara. Trangand un fum, ma gandesc la Ea, intruchiparea angelica, parul ei blond, ochii ei albastri si Ea. Ma simt sufocat de fumul de tigara, ma simt inutil, vreau sa o am langa mine, sa-mi completeze patul, care este, de fapt un labirint infinit, plin de nimic fata Ea si nu stiu, nu ma pot descurca.
Viata-mi este un vid, un gol fata fiinta Ei langa a mea.
Se pare ca plecarea Ei a lasat in urma un gol imens, care poate nu va reusi sa fie umplut cu alte sentimente, pentru o alta persoana.
Incerc sa evadez din starea asta, care ma chinuie in permanenta. Ma simt ca si cum spiritul meu ar pluti undeva in spatiu, iar ceea ce sunt acum e doar un suport pentru asta, o marioneta manevrata de Ea...Dar Ea nu e aici si am ramas doar eu. Din nou singur, iar singurul lucru care mi-a ramas de la Ea, sunt ciorapi Ei albi.
Nici macar singuratatea nu-mi poate alunga dorinta arzatoare de a O satura, ma simt dependent de buzele Ei si de Ea, nu ma pot elibera din camasa de forta care ma tine la distanta de ochii Ei.
Dar m-am trezit si am realizat ca viata nu asteapta, cu sau fara Ea, continui pe acelasi drum.