Voce albă vino aici!
Pierde-mă în ochii tăi!
Dă-mi ton iubirii noastre!
Dă-mi ritmul limbii tale!
Dă-mi tot ce ai!
Ciocolată albă
Oricum nu neagră
Poate cu caramel,
Pe buzele tale cafenii
Ce-mi încântă retina.
Şi aceaşi ochi negrii
Îmi spionează umbra cărată de soare
Dat tot nu ştiu ce vreau...
Cafeaua matinală,
Plimbarea nocturnă,
Nu mai are aceaşi conexiune
Efemeritatea ascunsă în lăcomie.
Iarna nu-i ca vara
Cum nici viaţa nu-i ca moartea.
Un comentariu:
Asta e adevarata. Dragoste, puritate. Viata, moarte. Iubire, ura.
Trimiteți un comentariu