Şireturile facultăţii(5)

- Când eu vorbesc, tu să taci! Ştii bine că eu am mereu dreptate...
- De data asta nu, mi-ai dat 20, eu nici atât n-am putut.
- Bine bine, n-am avut în totalitate, dar tu tot trebuie să taci.
- Păi de ce?
- Să nu-ţi aud vocea! Ştiu eu ce ştiu...
- Aha, m-am prins, iei cursuri de citit pe buze R., păi de ce nu ai zis aşa de la început? Chiar trebuia să te agiţi aşa ca Sprite-ul?
- Aoleo domnule G., nu înţelegi nimic!
- Ştiu, dar încerc să te înţeleg, mai ales când eşti pe stop. Apropo, azi în ce dată suntem?
- Mdea, te-ai prins! Mi-a venit...
- Bine. Vrei să dau muzica mai tare? Poate aşa nu o să te mai auzi gândind...
- Domnule G., nu am nevoie să gândesc, am nevoie să simt...
- Perfect! Poţi şimţi muzica.
- Nu!
- Ploaia?
- Nu!
- Cald?
- Nu!
- Bine bine, ca de obicei mă dau bătut, ce vrei să simţi?
- Ah, ca de obicei te dai bătut. Uite vezi, asta e motivul pentru care nu mă cunoşti, de fiecare dată când te apropii de rezultat, renunţi...
- ... Vrei să asculţi muzică în ploaie când îţi e cald?
- Las-o moartă!
- O vreau vie.
- Atunci trezeşte-o şi mai vorbim dupaia despre ce vreau să simt!