azi te-am plăcut
și atât!
m-ai blocat și deblocat,
mă afundai din ce în ce mai mult în cuvinte
nimic nu era clar
și totuși mă identificam în ambiguitatea ta.
am ascultat 3 ore melodia...
pe care ți-am promis-o
îmi imaginam cum am putea face un dans al buzelor,
un duet înecat în plăceri
și un lucru a fost clar
m-ai ajutat la noi vise.
revenind la urechile noastre,
pot afirma că iar nu știu ce e...
m-aș prelinge pe unde aș apuca
doar să-ți întâlnesc din nou privirea...
acum visez să dorm în picioare
și să-ți dedic ție toți fiorii...
3 comentarii:
„revenind la urechile noastre” îmi sună a - hai să pierdem din nou în lumea noastră. Foarte fain:)
merci Radu!:)
este plăcerea mea;))
Trimiteți un comentariu