dacă aș fi orb, aș mai plânge?
dacă aș fi mut, te-aș mai săruta?
dacă aș fi surd, aș mai sta pe pieptul tău?
dacă n-aș mai avea mâna dreapă, te-aș mai mângâia?
sau stânga?
și cu picioarele? ce aș mai face?
aș mai putea alerga după tine?
câte intrebări...
cât de mult aș crede tot ce-mi imaginez
cât de rău aș lovi melodiile de-mi amintesc de tine
cu atât sânge rece încât nici mie nu mi-ar veni să cred
ce ar trebui să fac acum?
să mă întreb în continuare?
să recitesc toate poeziile pe care le-am scris pentru tine?
să recitesc prostia asta de-o scriu acum?
cred că mai bine dorm...
noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu