Kaboom

O vraja ajunge să ma dai iar pe spate...
Dar aşa cum ştii numai tu
Cu o ambiguitate continuă
Cu o sursă de inspiraţie prost aleasă
Cu o tonalitate banală...
Cu un sărut încălzit de privirea mea,
Să-mi atingi buzele mele prăfuite
Şi de mult uitate pe faţa o ştearsă de izvoare reci...

Printr-o magie te-aş putea readuce,
Dar regretele şi dezamăgirile mă trag în spate
Mă pun la pământ când zâmbetul răsare.
Vorbele dulci mă dau pe spate,
Dar faptele mă fac să le uit departe...
Să pun totul într-o ţigare
Să o fumez până la epuizare,
Să fumez sentimentele efemere
Şi să dau tot uitării.

Kaboom
Şi dragostea a dispărut