Teatru... Andy şi Rada

Pe o scenă cu actori muţi,
Cu o magie albă de adulţi
Se joacă un spectacol de cretini
Cu o prostie relativ umană.
Şi totuşi publicul aplaudă
Cu o ambiguitate falsă.
Doar unul se remarcă,
Folosind o vrajă amară,
Vorbindu-le lejer,ochi de sticlă
Sau cu ochiul minţii rătăcite,
Şi totuşi, actorii-l aplaudă...
El se-ncarcă cu plăcerea sa finală
Renunţând la el, devening un păpuşar,
Creând marioneta perfectă...
Un Dumnezeu fictiv cu mâini de ceară,
O metamorfozare în monstrul faimei.
Şi rămâne singur într-un univers sătul,
Plin de fraieri şi fluturi mov
Şi am rămas şi eu, ca simplu cititor,
După un orgasm imaginar şi un viol floral
Citind nimicuri cotidiene,
Arzând o vrajă prost aleasă.
Şi termin o poveste prin a spune:
Dragostea nu are nume!