duminică, 23 mai 2010

Banal 2


Sufletul eliberat- Nu lăsa temerile inutile să ascundă lumina în tine... ar fi egoism! Am şi eu nevoie de ea când gândurile întunecate mă plimbă pe matricea vieţii, pierzându-mă pe nişte diagonale atât de indecente încât bărbăţia mea îşi pierde esenţa.
Mă plictisesc repede, poate prea repede... De aia (poate) tu m-ai refuzat, ruşinică! Am vrut să-ţi sorb buzele pline de patos... nu m-ai lasat nici asta sa fac, asta-i culmea!
Poate dacă ne ofeream ca nişte funze-n vânt pentru un act sexual, procesul de fotosinteză nu mai era împiedicat de lumina lunii, poate stelele erau altfel... şi noi eram din nou pieduţi prin braţele alcoolului.
Şi mâinile tale, nesimţite ca întotdeauna, se plimbau pe lângă bucuria mea, încercând să-i dea viaţă şi dorinţă arzătoare de a te epuiza prin mişcări oscilatorii... dar totuşi inutile că nu ai mai continuat, m-ai lăsat moleşit şi mahmur...



Cum te simţeai când mâinile mele te explorau ca două cretine?

4 comentarii:

Andy spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Constantinov Rada spunea...

"Cum te simţeai când mâinile mele te explorau ca două cretine?"-Frumos.Ai aplicat putina comedie a cuvintelor. Si mai sunt multe imagini care-mi plac. Sa continui!>:D<

Iulia :] spunea...

deci ma uit la comentariul radei .. si realizez ca nu ma pricep deloc in a comenta artistic .. pot doar sa spun ca-mi place :) :*

evelyn spunea...

Sa`i fie rusine!:))