joi, 7 aprilie 2011

Proces de trezire [part 1]

Se plimbau toate 3 de mână pe stradă, care mai de care mai senzuală. Una dintre ele se uita la nori cum se plimbau deasupra oașului care de mult nu mai fusese însorit, se pare că îi era dor să vadă diversele forme ale norilor cum mărșăluiesc, să le pună nume și să-și imagineze cum ar fi dacă ar putea să-i atingă.
O a două domnișoară își plimba senzuala mână de la brâu până la gură, ținea lejer o țigară între degetele ei lungi.
Cea de-a treia era mai micuță, își ascundea privirea după o pereche de ochelari cu lentile închise, pașii ei măruți și rapizi te seduceau precum gheisele. Avea o geacă de piele neagră care stătea deschisă din cauza căldurii.
Eu le priveam, mai mult de atât nici că puteam face. Pe una dintre ele o mai văzusem printr-o cafenea săptămâna trecută. Mi-o amintesc tot cu țigara-n gură. Era ciufulită și melancolică, nu privea nici în dreapta nici în stânga, era precum un robot setat pe verbul "a fuma".
Am încercat să le studiez mai detaliat, dar nu puteam, se îndepărtau de privirea mea destule de repede. M-am gândit să-mi continui drumul până nu mă vedea cineva cum stau cu capul răsucit.
În timp ce mă îndreptam spre casă îmi tot treceau prin minte cele 3 domnișoare, nu știam la care să mă gândesc mai mult, la ciudata pe care o mai văzusem, la inocenta ce își avea ocupate ambele mâini cu palmele celorlate sau la visătoarea.
Nu aveam nimic important de gândit în acel moment, așa că mi-am permis să-mi folosesc imaginația în alte scopuri. Am reușit câteva blocuri să-mi duc gândul în partea opusă a străzii, acolo unde lumea se poate bucura de parfumul domnisoarelor. Și când reușisem să-mi imaginez cum stăteam cu toate trei sub un cireș japonez mi-a sunat telefonul.

Un comentariu:

Ana Luiza spunea...

Hmm.. imi aduce aminte de cele 3 gratii, insa moderne, imi place:D