Proces de trezire [part 4]

Îmi amintesc că în anul 2006, Ivan și-a petrecut pentru prima dată Crăciunul de unul singur, el ținea foarte mult la tradiție și își dorea foarte mult să petreacă această sărbătoare împreună cu prietenii și familia, dar din păcate nu putea. Prieteni nu mai avea, cu familia era certat, cât despre o iubită nici nu se poate vorbi. El obișnuia să iasă cu tot felul de fete pentru a-și satisfacă nevoile sexuale.
Era singur cum nu mai fusese niciodată. Partea bună era că unele localuri încă mai erau deschise și putea să își piardă timpul și în alte parți, acasă murea de unul singur.
S-a dus într-un bar care se numea, nu știu dacă încă mai e, care se numea "Caffe Arnaud" . Un bar decent, în apropierea centrului , cu o arhitectură înteresantă și cu chelneri simpatici. Când a intrat a văzut o singură masă de 2 persoane liberă.Numai bine că avea unde să se aseze și astfel nu mai era nevoit să iasă prin ger să găsească un alt local deschis.
Era plin de persoane interesante, cum îi plăcea lui să le numească. Dar era și interesat de o anumită persoană în mod particular.
La 2 mese distanță de el stătea un grup de vreo 9 persoane. Erau 3 cupluri și un cuplu de lesbiene, și domnișoara care i-a stărnit curiozitatea, era cea mai amuzată dintre toți de la masă, era imposibil după 2 aruncări de privire să nu-i identifici vocea la fiecare sunet scos.
Au trecut 2 ore de când era în acel local și se simțea din ce în ce mai îngrozit că își petrece Crăciunul de unul singur. Nici s-o abordeze pe tânăra domnișoară nu a avut curaj. Cumințica de ea nici măcar nu-l privea, era prea ocupată cu halba de bere și cu poveștile altora, care indiferent de banalitatea lor ea își descărca bucuria prin râsul ei... ciudat.
Ivan s-a hotărât să părăsească barul și să se indrepte încet spre casă, deja își plănuia seara de ajun, uitându-se la un film bun, de preferat comedie pentru a iesi un pic din starea de melancolie și mâncând niște dulciuri. S-a ridicat de la masă pentru a plăti. În fața barului când scoate banii să plătească, domnișoara se izbește de el:
- Mă scuzați, domnule! Spune cu un glas de copilă și imediat se îndreaptă către barman: Aș mai dori și eu o bere, va rog!
- Acum e rândul meu să ma scuz, domnișoară. Cred ca în secolul nostru se mai respectă și ordinea. Dacă nu mă însel eram eu să plătesc. Spuse Ivan cu o voce impunătoare.
- Nu am vrut să mă bag peste dumneavoastră, dar chiar mă grăbeam să mă întorc la masă. Și nici nu înțeleg de ce vă răstiți la mine și aveți figura asta așa posomorâtă azi, în Ajunul Crăciunului, spuse ea cu un glas supus.
- Nu contează. Plătește,ia bonul și se îndreaptă spre ușă.