- Și? Ce s-a întâmplat mai departe?
- Nimic. M-am trezit și mi-am început ziua ca și cum nu aș fi visat nimic. Ciudat e că în toate aceste domnișoare găsesc câte o asemănare cu Angela.
- Prietene, încearcă să te obișnuiești cu ideea că Angela nu mai poate fi niciodată a ta. Au trecut deja 4 ani de când nu mai e printre noi și tu continui să te gândești la ea.
- Nici nu aș putea să n-o fac, Angela pentru mine a reprezentat echilibrul, dacă nu era ea, eu acum nu aș mai fi ceea ce sunt.
- Continui să mă uimești! Frate, fie vorba între noi, tu ai mai facut sex în acești ultimi 4 ani?
- Da, de vreo 3 ori. De 2 ori am fost beat când s-a întâmplat asta și o dată am facut-o că...
- Nu mă înteresează când, cum și cu cine. Mă interesa doar dacă ai mai făcut-o.
- Și ți-am răspuns...
- Bine, eu acum va trebui să plec, e deja 18:20 și în curând va trebui să mă prezint la interviu. Ai grija ce faci și ne auzim mâine.
Și așa Ivan a rămas din nou singur, sau parțial singur. Gândul la Angela încă îi mai ține companie. E păcat să vezi un tânăr cum se distruge din cauza pierderii primei iubiri. Nu se știe dacă nu poate s-o uite, sau doar refuză. Un lucru e cert, prietenii, familia au încercat să-l ajute să treacă peste, dar în zadar, orgoliul lui este mult prea puternic. De multe ori se oprește pe stradă și începe să-și răscolească amintirile, trăiește într-o lume unde el o controlează cu meschinărie.
El nu crede în Dumnezeu dar crede în îngeri. Credință lui a secat în momentul în care ea a plecat de lângă el. A încercat să învinovățească fiecare persoană, fiecare sentiment, fiecare mașină și asta doar pentru a nu accepta faptul că ea însăși a ales să plece de lângă el. Se simțea atât de vinovată pentru ceea ce făcea încât n-a mai avut răbdarea de a-și îndrepta greșelile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu