strigătul de seară

mă ascund acum
de curbele tale amețitoare
nu mai știu nici măcar să scriu
produc imagini să învăț
să fac ce nu se putea înțelege

astfel spus, mergând spre tine
am mâncat cu ochii-nchiș
posesiv am iubit baloanele
când curgeau spre noi

nu știu ce fac acum
dar știu că voi citit mai târziu
#ce faceți voi,domnișoarelor?#
și ele nimic
mergeau când soarele era aproape
de lumea noastră

dă-mi în avans iubirea,dragă
și eu o aduc cât mai aproape de noi

plâng
lacrimile alunecă încet,încet
îmi conturează mintea
nu mai am loc
așa că las pleoapele să-mi
atingă buza