joi, 17 noiembrie 2011
când nu știi ce să scrii
sâmbătă, 24 septembrie 2011
nu mai vreau
duminică, 28 august 2011
pentru că mi-e dor
marți, 23 august 2011
Proces de trezire [part 9]
luni, 25 iulie 2011
Plecare
nu mai plange cu versuri
nu-si mai au rostul
lasa-le doar sa curga
si sa-ti ude biroul
sa astepte buzele tale obosite
si sa iti mangaie parul
in curand nu te voi mai lua in brate
asa cum o faceam zilnic
nu voi mai trezi fluturi
nu voi mai atinge spatele tau
si nu se stie cand te voi mai saruta
ma simt ca si cum norii negri s-avanta spre mine
si eu stau aici si incerc sa-i trimit la loc
sa ciocanesc la usile vecinilor
si sa-i anunt
ca voi pleca...
vineri, 8 iulie 2011
fantome
ma plimb peste tot
unde obisnuiam sa o fac cu tine
in tren parfumul tau s-a evaporat
au ramas doar zgarieturile noastre pe vagonul central
dadeam tarcoale casei tale
sa vad daca nu cumva ti-a mai ramas ceva
inutil
doar amintiri pe care le-as renega daca as putea
imi e dor de tine
tu oare ce gandesti acum?
si tie ti-e?
pozele sunt inca la mine
te astept sa vii dupa ele
si sa-mi vorbesti despre noi cum faceam in zilele noastre bune
sa ne facem cadouri
si sa ne spunem "te iubesc"
am ajuns sa bantui pana si barurile
acolo unde am baut prima cafea impreuna
acolo unde am invat sa fumam
acolo unde am baut prima data
dar si unde ne-am sarutat prima data
a trecut ceva timp
nu mai stiu sigur
stiu doar ca-mi lipsesc momentele cand ne imbratisam
chiar si dupa o cearta
acum e trecut de 12 noaptea
sunt prea beat incat sa mai omor fantome
joi, 23 iunie 2011
tu ce mai faci?
mă plimbam prin toate barurile
vineri, 17 iunie 2011
Proces de trezire [part 8]
marți, 7 iunie 2011
Proces de trezire [part 7]
marți, 31 mai 2011
întrebări
dacă aș fi orb, aș mai plânge?
marți, 17 mai 2011
Proces de trezire [part 6]
În timp ce apa fierbea și-a amintit că în ziua aceia avea un casting pentru apariția într-o reclamă publicitară. S-a dus în bucătărie să pună cafeaua în ibric și în timp ce zațul se așeza, el își căuta o ținută cât mai adecvată pentru casting.
Și-a ales o cămașă albă, simplă, o pereche de pantaloni negri și în picioare niște pantofi casual. Și-a mai aprins o țigară pentru a-l acompania în procesul de a bea cafea. După ce a terminat s-a dus la oglindă să mai tragă o privire înainte de a pleca de acasă. Totul era în regulă, mai puțin ochii umflați și roși.
luni, 9 mai 2011
Proces de trezire [part 5]
A ajuns acasă. Când a intrat în dormitorul lui și l-a văzut atât de gol îi vedea să spargă tot în jurul lui. A încercat să se calmeze afumându-se în țigări. Geamul era închis, era mult prea frig încât să aerisească.
Stătea cu țigarea-n mână și se uita fix la televizorul plat, care stătea și el prăfuit. Nu-l mai folosise de mult. A aprins laptopul și a căutat prin playlist o melodie care să-i întărească moralul -în zadar- cu fiecare melodie care începea se simțea și mai singur și neîndreptățit.
Începuse să se tragă de păr,voia să simtă durere fizică -pe cea psihică nu o putea suporta-
Parcă furia l-a hipnotizat, era o mașină de distrugere. A început să dea cu piciorul în sifonier, iar apoi a luat imprimanta și a dat cu ea de pământ. Era prea pornit încât să se mai controleze așa că a început să dea și cu pumnii-n birou și să arunce pe podea tot ce se afla pe el. Și a tot continuat până nu a mai avut energie. S-a asejat încet pe podea lângă pat.
Sunetele îi înfundau mințile și lacrimile nu s-au mai putut agăța de ochii lui așa că au început să alunece încetul cu încetul pe obrazul lui neras de 2 zile. Nici măcar imaginea lui nu-l mai interesa, era din ce în ce mai neîngrijit. A încercat să acopere sunetele melodiilor prin niște urlete de disperare și durere. Plângea și țipa, țipa și plângea, până și corzile sale vocale plângeau de durere. Țigările parcă începuseră să se aprindă singure într-un ritm rapid și tot la fel de rapid dispăreau afundate în scrumiera lui preferată, cumpărată din Berlin. Era deja plină, iar camera lui abia se mai vedea de fumul prezent.
S-a uitat prin jurul lui, căutând un mijloc de a-și stăpânii durerea. Nimic la îndemână în afară de o scrumieră, o brichetă, laptopul și țigările. Nu se putea ridica de pe podea să se ducă într-o altă camera. Trupul lui era atât de greu de atâta ură încât picioarele nu-l mai echilibrau cum o faceau odată.
Era mai bolnav decât de obicei când ura îl cuprindea. Limitele erau înexistente, iar plăcerea de a-și face rău era mult amplificată.
A scos o altă țigară din pachetul care deja se înjumătățise și a aprins-o. A tras câteva fumuri și a început să-și atingă pielea cu ea. O plimba de la încheietura mâini stângi până la cot, după care a întors mâna să-și studieze venele ieșite la sufrafață, ca un rezultat al mușchilor săi încordați. Și-a înfipt țigarea precum un cuțit și a ținut-o acolo până lacrimile de durere sufletească s-au contopit cu durerile trupești.
Simțea durerea din ce în ce mai mult. Strângea din dinți în timp ce continua să-și înfigă țigarea în mână. Cu fiecare atingere țipa "Te urăsc!". Nimeni nu-l auzea...
nu-i nevoie de titlu
miercuri, 4 mai 2011
tot acele cuvinte plăcute
m-ai pierdut în cuvinte
toate au ajuns la mine
și în mine
uneori îmi provoacă reacții nucleare în stomac
alteori îmi îndreaptă gura și-mi mărește ochii
-ochii aștia mari și căprui-
acum mă trimit la culcare
au fost dulci
le-aș fi mestecat sau amestecat cu sunetele mele
de plăcere au zburat din gura mea
mângâindu-ți fin ale tale urechi
-a propos,îmi e dor de mâinile tale-
joi, 28 aprilie 2011
Momenti quando adoro le parole italiane
Le parole non sono cosi facile, devi usarle con tanta attenzione perche nn si sa mai chi capisce male e chi ricerve il messaggio che tu hai voluto mandare. Come tutte le persone ho dei momenti quando nn mi sento bene e ho bisogno di parlare, ho bisogno di tirare fuori parole che mi tengono chiuso dentro.
Cosi vorrei fare io adesso, tirare fuori delle parole che mi stano proprio nella golla, e il muodo che ho pensato che sarebbe il migliore e in italiano...
Sono gia tanti giorni da quando penso qualle sarebbe il mio migliore futuro, e sempre mi blocco quando si parla della felicita... Magari il fatto che quando mi sento completamente felice devo pensare ad un problema nella maniera di nn abbituarmi tantissimo con il ben eserre...
E se nn penso io a me, chi potrebbe farlo? Nessuno, sono l`unica persona che mi puo capire intero, le altre persone sono piu per tenermi una compania, per ricordarmi che nn sono l`unica persona su quasta pianeta... Ho gia paura di sentire altri consigli, e ovviamente mi dovvrei consigliare piu che l`altro con mio cuore e magari devo anche ragionare con la testa...
Mi mancavano le parole italiane solo che vorrei usarle solo poche volte, particularmente quando mi sento vuoto dentro... Nn ho voglia di parlare italiano, nn ho voglia di sognare di nuovo in italiano, nn ho voglia di raggionare in italiano, nn ho voglia di mangiare pizza, nn voglio piu niente di cosa mi potrebbe ofrire Italia...
Perche i miei pensieri devonno essere cosi aglomerati? Perche devo fare cose che farebbereno piacere a gli altri? Perche devo essere piacevole? Perche devo cambiare sempre posti?
Adesso sto pensando a quanti momenti belli ho avuto in Italia, sono stati tanti, potrrei dire tantissimi, pero ho paura di come sarebbe li una vita, una universita, una vita "italiana"... Chissa? Magari sarebbe bello o no?
Quanto mi piace un posto, lo devo subito cambiare... 3 messi di Italia mi fa sentirmi come il mio paese e li, persone anche mi fanno capire che dovvrei ristare li... Poi viene il momento quando devo ritornare qua, dove tanti dicimo il mio paese, dovo mi sono nato... Al inizio e dificilissimo, mi sento un introsso sulla mia terra, e poi vengono i momenti che mi fanno capire che dorrei rimanere qui... E boh.. poi la solita storia, devo ritornare per altri 3 messi in Italia... E questi sono i miei anni di liceo...
Non vorrei rifare la stessa vita anche alla facolta... Voglio un po di equlibrio... E devo pensare bene prima di prendermi un impegno e scegliere la strada che mi andrebbe meglio...
Grazie parole che mi avete aiutato svotarmi!
miercuri, 13 aprilie 2011
Proces de trezire [part 4]
Era singur cum nu mai fusese niciodată. Partea bună era că unele localuri încă mai erau deschise și putea să își piardă timpul și în alte parți, acasă murea de unul singur.
S-a dus într-un bar care se numea, nu știu dacă încă mai e, care se numea "Caffe Arnaud" . Un bar decent, în apropierea centrului , cu o arhitectură înteresantă și cu chelneri simpatici. Când a intrat a văzut o singură masă de 2 persoane liberă.Numai bine că avea unde să se aseze și astfel nu mai era nevoit să iasă prin ger să găsească un alt local deschis.
Era plin de persoane interesante, cum îi plăcea lui să le numească. Dar era și interesat de o anumită persoană în mod particular.
La 2 mese distanță de el stătea un grup de vreo 9 persoane. Erau 3 cupluri și un cuplu de lesbiene, și domnișoara care i-a stărnit curiozitatea, era cea mai amuzată dintre toți de la masă, era imposibil după 2 aruncări de privire să nu-i identifici vocea la fiecare sunet scos.
Au trecut 2 ore de când era în acel local și se simțea din ce în ce mai îngrozit că își petrece Crăciunul de unul singur. Nici s-o abordeze pe tânăra domnișoară nu a avut curaj. Cumințica de ea nici măcar nu-l privea, era prea ocupată cu halba de bere și cu poveștile altora, care indiferent de banalitatea lor ea își descărca bucuria prin râsul ei... ciudat.
Ivan s-a hotărât să părăsească barul și să se indrepte încet spre casă, deja își plănuia seara de ajun, uitându-se la un film bun, de preferat comedie pentru a iesi un pic din starea de melancolie și mâncând niște dulciuri. S-a ridicat de la masă pentru a plăti. În fața barului când scoate banii să plătească, domnișoara se izbește de el:
- Mă scuzați, domnule! Spune cu un glas de copilă și imediat se îndreaptă către barman: Aș mai dori și eu o bere, va rog!
- Acum e rândul meu să ma scuz, domnișoară. Cred ca în secolul nostru se mai respectă și ordinea. Dacă nu mă însel eram eu să plătesc. Spuse Ivan cu o voce impunătoare.
- Nu am vrut să mă bag peste dumneavoastră, dar chiar mă grăbeam să mă întorc la masă. Și nici nu înțeleg de ce vă răstiți la mine și aveți figura asta așa posomorâtă azi, în Ajunul Crăciunului, spuse ea cu un glas supus.
- Nu contează. Plătește,ia bonul și se îndreaptă spre ușă.
marți, 12 aprilie 2011
Proces de trezire [part 3]
Au crescut repede, parcă perioada liceului nici n-au simțit-o. Ea ajunsese ceea ce mereu își dorise. Își găsise locul exact acolo unde-și propusese, pe marile ecrane. A devenit o cântăreață cunoscută, cu o mare influență în rândul artiștilor. Concertele ei erau din cele mai bune, reușind chiar să-și lase numele și printre buzele străinilor.
El a avut mai mult probleme cu găsirea unei cariere care s-ar fi pliat pe personalitatea lui extrem de bulversantă. Deloc echilibrat, haotic, egoist , dar plin de imaginație și fantezie. S-a lăsat de facultate în anul 2, sătul de profesorii care nu-l întelegeau și de certurile cu familia. S-a hotărât să-și construiască singur o viața așa cum de mic o visase. A pornit prin a-și găsi un loc de muncă. S-a angajat într-un bar, unde nu prea era mulțumit cu salariul lui de numai 700 euro, cu toate că-i ajungeau să ducă o viață decentă, el aspira la mai multe. Un perfecționist desăvârșit!
În week-end-uri lucra ca animator într-un club, asta pentru a-și permite mai multe haine și mai mult alcool. Îi prindeau foarte bine cei 200 de euro primiți după o vineri și sâmbătă seară plină de alcool, femei, uneori și bărbați. Să nu mai pomenesc de alte sume considerabile pe care le purta în boxerii de serviciu.
duminică, 10 aprilie 2011
Proces de trezire [part 2]
- Nimic. M-am trezit și mi-am început ziua ca și cum nu aș fi visat nimic. Ciudat e că în toate aceste domnișoare găsesc câte o asemănare cu Angela.
- Prietene, încearcă să te obișnuiești cu ideea că Angela nu mai poate fi niciodată a ta. Au trecut deja 4 ani de când nu mai e printre noi și tu continui să te gândești la ea.
- Nici nu aș putea să n-o fac, Angela pentru mine a reprezentat echilibrul, dacă nu era ea, eu acum nu aș mai fi ceea ce sunt.
- Continui să mă uimești! Frate, fie vorba între noi, tu ai mai facut sex în acești ultimi 4 ani?
- Da, de vreo 3 ori. De 2 ori am fost beat când s-a întâmplat asta și o dată am facut-o că...
- Nu mă înteresează când, cum și cu cine. Mă interesa doar dacă ai mai făcut-o.
- Și ți-am răspuns...
- Bine, eu acum va trebui să plec, e deja 18:20 și în curând va trebui să mă prezint la interviu. Ai grija ce faci și ne auzim mâine.
Și așa Ivan a rămas din nou singur, sau parțial singur. Gândul la Angela încă îi mai ține companie. E păcat să vezi un tânăr cum se distruge din cauza pierderii primei iubiri. Nu se știe dacă nu poate s-o uite, sau doar refuză. Un lucru e cert, prietenii, familia au încercat să-l ajute să treacă peste, dar în zadar, orgoliul lui este mult prea puternic. De multe ori se oprește pe stradă și începe să-și răscolească amintirile, trăiește într-o lume unde el o controlează cu meschinărie.
El nu crede în Dumnezeu dar crede în îngeri. Credință lui a secat în momentul în care ea a plecat de lângă el. A încercat să învinovățească fiecare persoană, fiecare sentiment, fiecare mașină și asta doar pentru a nu accepta faptul că ea însăși a ales să plece de lângă el. Se simțea atât de vinovată pentru ceea ce făcea încât n-a mai avut răbdarea de a-și îndrepta greșelile.
joi, 7 aprilie 2011
Proces de trezire [part 1]
O a două domnișoară își plimba senzuala mână de la brâu până la gură, ținea lejer o țigară între degetele ei lungi.
Cea de-a treia era mai micuță, își ascundea privirea după o pereche de ochelari cu lentile închise, pașii ei măruți și rapizi te seduceau precum gheisele. Avea o geacă de piele neagră care stătea deschisă din cauza căldurii.
Eu le priveam, mai mult de atât nici că puteam face. Pe una dintre ele o mai văzusem printr-o cafenea săptămâna trecută. Mi-o amintesc tot cu țigara-n gură. Era ciufulită și melancolică, nu privea nici în dreapta nici în stânga, era precum un robot setat pe verbul "a fuma".
Am încercat să le studiez mai detaliat, dar nu puteam, se îndepărtau de privirea mea destule de repede. M-am gândit să-mi continui drumul până nu mă vedea cineva cum stau cu capul răsucit.
În timp ce mă îndreptam spre casă îmi tot treceau prin minte cele 3 domnișoare, nu știam la care să mă gândesc mai mult, la ciudata pe care o mai văzusem, la inocenta ce își avea ocupate ambele mâini cu palmele celorlate sau la visătoarea.
Nu aveam nimic important de gândit în acel moment, așa că mi-am permis să-mi folosesc imaginația în alte scopuri. Am reușit câteva blocuri să-mi duc gândul în partea opusă a străzii, acolo unde lumea se poate bucura de parfumul domnisoarelor. Și când reușisem să-mi imaginez cum stăteam cu toate trei sub un cireș japonez mi-a sunat telefonul.
luni, 4 aprilie 2011
strigătul de seară
mă ascund acum
de curbele tale amețitoare
nu mai știu nici măcar să scriu
produc imagini să învăț
să fac ce nu se putea înțelege
astfel spus, mergând spre tine
am mâncat cu ochii-nchiș
posesiv am iubit baloanele
când curgeau spre noi
nu știu ce fac acum
dar știu că voi citit mai târziu
#ce faceți voi,domnișoarelor?#
și ele nimic
mergeau când soarele era aproape
de lumea noastră
dă-mi în avans iubirea,dragă
și eu o aduc cât mai aproape de noi
plâng
lacrimile alunecă încet,încet
îmi conturează mintea
nu mai am loc
așa că las pleoapele să-mi
atingă buza
miercuri, 30 martie 2011
poezie de primăvară
ieri am vorbit ultima dată
despre fermii tai sâni
acum sunt mai pasionali ca niciodată
mi-ai dat să sug plăceri
eu nu m-am săturat
și azi am murit de sete
am încercat să mănânc
#mult ca întotdeauna#
boabe de strugure
am simțit cum sucul
mi-a invadat trupul
dezgolindu-l aproape până la oase
cine știe
poate mâine va fi din nou cald
#trebuie, e joi#
acum mă gândesc la oasele tale
pline de calciu și aproximativ flexibile
pielea ta frate este un acoperiș atât de bun
îți învelește perfecțiunea formelor
încât aș rupe un os
#de preferat clavicula#
și aș dormi cu ea sub pernă
marți, 22 martie 2011
ușor
privește adânc în minuscula ta minte
să vezi cocorii cum zboară-n cuiburi
din crengi putrezite
sunt și eu acolo
deasupra unui cactus
înfipt în spini
aproape mătăsoși
fiecare spin îmi străpunge câte un organ
mi-l alintă și apoi îl curează
am uitat să mă joc cu mine
și am uitat să te întoc din drum
nu încerca să mă faci să te înteleg
eu îi voi striga sufletului să te întorci
firește tu nu mă vei mai auzii
sâmbătă, 19 martie 2011
stai
și încă o dată am mers
prin suflete
așa cum mama m-a învățat
am sărutat îngeri și demoni
m-am plimbat pe unde numai eu am putut
am fost eu
cu tine
cu ea
cu el
și mai ales cu mine
mi-am respectat tinerețea
și am smuls stele
le-am topit în cana murdară din chiuvetă
și am supt câte o picătură
pe fiecare dimineață
când m-am născut
am răsărit din cenușă
și am zburat spre infinit
cine eram nu conta
ce făceam nici atât
marți, 1 martie 2011
Poemul celor răi
aşa mă simţeam când cafeaua nu mai fierbea
"băiete, ai idee unde vrei să ajungi?"
desigur totul era mut
iar eu mă tot gândeam la un perfect
poate un adevăr înfipt în tinereţea mea
nu c-ar fi vreun păcat să strâng răul
să-l împart în stânga şi-n dreapta
şi mai ştiu eu pe unde
să fim serioşi
cine dracu vrea
să sărute căni de cafea murdare
cu buzele pline de zaţ uscat
nu mai spun că sunt un ciudat
dar asta mă face deosebit
# nu-i aşa ştef? #
băi, mi-e cald
cafea nu mai am
vreau să scriu scriu scriu
dau enter după enter şi
Voila!
încă o strofă
în mintea mea
te aflii şi tu
stai acolo şi mă întorci
când pe faţă când pe spate
ca-ntr-un ritual de noapte bună
sâmbătă, 19 februarie 2011
Delle parole dinamiche
Sono passati 60 giorni e 3 ore
da quando non sento piu il tuo calore
mi sento ghiacciato la notte
senza te vicino al mio cuore.
c`e qualcosa di profondo dentro me
si tratta di brividi nascosti
di cose realmente necessarie
che mi potrebbero conquistare l`anima
ti vedo ogni sera nel paradiso
stai vicino a me con una sigaretta
che strano,la tieni nella mano destra
cioè la mano che mi appartiene
tu giocavi con le mie orecchie
ogni sabato e domenica notte
però senza di te sapevo solo
dormire di giorno e camminare di sera
vineri, 18 februarie 2011
rezultat
azi te-am plăcut
și atât!
m-ai blocat și deblocat,
mă afundai din ce în ce mai mult în cuvinte
nimic nu era clar
și totuși mă identificam în ambiguitatea ta.
am ascultat 3 ore melodia...
pe care ți-am promis-o
îmi imaginam cum am putea face un dans al buzelor,
un duet înecat în plăceri
și un lucru a fost clar
m-ai ajutat la noi vise.
revenind la urechile noastre,
pot afirma că iar nu știu ce e...
m-aș prelinge pe unde aș apuca
doar să-ți întâlnesc din nou privirea...
acum visez să dorm în picioare
și să-ți dedic ție toți fiorii...
joi, 17 februarie 2011
nici eu nu stiu ce e
caut buze noi peste tot
astept mierea sa se prelinga
pe pielea mea aspra
da! tot aspra a ramas
trebuie sa-ti amintesti
cand ma oboseai cu atingeri inocente
imi mangaiai urechile
si totusi nu mi le sarutai
n-au trecut decat cateva ore
si cam tot atatea saptamani
notiunea timpului e abstracta
imi transimite impulsuri emotionale
practic necunoscute...
buzele inca nu ti le-am vizitat
si totusi le-am gustat noaptea
de fiecare data cand te visam
ar trebuit sa ma obisnuiesc cu ideea
sunt doar un autist de tip emotional
miercuri, 16 februarie 2011
Chat
Andy Andy (2/15/2011 11:41:20 PM): As da orice sa dorm cu tine-n palma
Andy Andy (2/15/2011 11:41:31 PM): sa-ti simt venele cum imi curg mie
Andy Andy (2/15/2011 11:41:51 PM): sa te zbrodesc cu obrajii tai rosi de pieptul meu
Andy Andy (2/15/2011 11:42:10 PM): si sa-ti adulmec parfumul tau de femeie
Rada Rada (2/15/2011 11:42:18 PM): ce faci ma?
Andy Andy (2/15/2011 11:42:22 PM): iti scriu o poezie
Andy Andy (2/15/2011 11:42:23 PM): lasa-ma!
Rada Rada (2/15/2011 11:42:25 PM): :)))
Andy Andy (2/15/2011 11:42:44 PM): te contopesc cu gandurile mele
Andy Andy (2/15/2011 11:43:00 PM): formand o imagine abstracta gen Dali
Andy Andy (2/15/2011 11:43:20 PM): te strecor unde pot si te dansez
Andy Andy (2/15/2011 11:43:37 PM): cu lapte fiert si miere dulce
Andy Andy (2/15/2011 11:43:46 PM): :*
Andy Andy (2/15/2011 11:43:55 PM): constant te mangai sa nu uit
Andy Andy (2/15/2011 11:44:11 PM): mecanismul dragostei ridicata la patrat
Andy Andy (2/15/2011 11:44:31 PM): te-as cobora acum mai jos
Andy Andy (2/15/2011 11:44:36 PM): dar eu acum sunt alt baiat
Andy Andy (2/15/2011 11:44:39 PM): te iubesc!
Andy Andy (2/15/2011 11:44:55 PM): gata
joi, 3 februarie 2011
Prea frumos
doar de dragul unei stari
de spirit
ma simt doar apt de noi trairi
acum cu tine sau mai tarziu
buzele ti le voi lipi
de ale mele
e prea banal ce se intampla
totul curge ca o unda
in apa sufletelor noastre
unde nu voi mai seca vreodata
e mereu o inima oarba
ce sta si tot invata
invata de ce inima ne ajuta
sa traim o viata lunga
tu esti mereu pierduta
printre niste plete scurte
eu pierdut mereu in valul
ce-mi framanta rabdarea
imi e dor de cand scriam
despre toate si nimic
acum totul imi este clar
tu esti totul sau nimic
ma rup mereu de realitate
si-ncerc sa te gust prin soapte
tu-i saruti buzele in noapte
eu as face tot la fel
vineri, 28 ianuarie 2011
Românii în 21.12.2012
1. Televiziunile freamătă! Ediţii speciale peste ediţii speciale! O bătălie cruntă pentru exclusivităţi.
- George Buhnici (corespondent PRO TV): Pe-aici, pe la Vama Borş, va intra Apocalipsa în România!
- Dan Diaconescu (OTV): Numai aici la televiziunea poporului, puteţi urmări cataclismul 3D! Dan Diaconescu Direct…
- Valentin Stan (Antena 3): Sfârşitul lumii este rodul unei politici criminale a guvernului
- Tatulici (Realitatea TV): Apocalipsa este un eveniment aproape la fel de important ca primul concert Michael Jackson, pe care l-am transmis eu la Tele 7 ABC…
- Prima TV transmite, calm, "Schimb de mame"…
2. Maneliştii se întrec în cântece despre Sfârşitul lumii. Pe locul întâi în preferinţele publicului este melodia interpretată în duet de Florin Salam şi Nyno. Doamne vine-apocalipsa O să moară toţi duşmanii Şi nici n-o să le simt lipsa Trece viata, trece anii!
3. La serviciu, în metrou, la cafenele, peste tot auzi românii întrebându-se unul pe altul: Ce faci de sfârsitul lumii?
4. Marian Vanghelie: Acum aţi înşeles de ce am lăsat sectorul 5 să arate aşa… Locuitorii e obişnuiţi cu imaginile apocaliptice deci pregătiţi pentru ce vine…
5. Cluburile din Bucureşti pregătesc party-uri şi event-uri speciale. În Gaia, unde Poponeţ şi Delia Matache iau masa, se pregăteşte eventul Apocalypse Party Hot Stuff All Night. În Bamboo, Pătraşcu a plătit o sumă importantă ca să-l lase pe el să mixeze: End of World Mega Mix. Românii s-au repezit să-şi rezerve locuri şi la cluburile After Hours,
adică petrecerile de dupa Sfârşitul lumii.
6. Bisericile sunt luate cu asalt de către cei care vor să se mântuiască pe ultima sută de metri. Pentru eficientizare, preoţii spovedesc grupuri…
7. Ca la marile sărbători, hypermarketurile sunt luate cu asalt! Televiziunile prezintă această ştire cu formulări de genul: Oamenii spun că trebuie să aibă pe masă de Sfârşitul lumii, toate cele cuvenite… Fiind un eveniment care nu s-a mai petrecut, gospodinele nu stiu dacă să facă drob sau nu.
8. Declaraţie Dragoş Bucurenci: P..a mea! Io v-am zis!…
9. Tabloidele sunt incorijibile: Cancan – Monica Columbeanu îşi petrece sfârşitul lumii cu Ricky! Irinel, tu cu cine?
Click – Ce bună e gagica lui Pulhac! Pacat că o să crape!
10. Basescu este filmat pe ascuns spunându-i lui Videanu: Mă doare-n c*r! Şi-aşa era ultimul mandat că nu mai aveam voie să candidez…
duminică, 23 ianuarie 2011
70 ca la 18
45,32,12,18...70
ideal ar fi sa nu simţim
când îmbătrânim!
şi cum un tovarăş îmi spunea
că noi putem chiar zbura
atunci când uităm defapt vârsta
şi ne trezim la 70 de ani
cu chef de cluburi şi beţii
atunci la 18 ani noi vom fi
For Nanu:)))
miercuri, 19 ianuarie 2011
Lily Allen
Domnisoara asta este fabuloasa! Imi era dor sa ascult melodiile ei. Nu m-am putut abtine sa nu postez cateva melodii de ale ei. Bine de stiut ca sunt un pic sictirit in ultima perioada, tocmai d-aia Lily ma reprezinta perfect. Sarcasmul si ironia ei inconfundabile ma face sa ma duc departe cu gandul si sa imi dau seama ca viata este naspa doar daca vreau eu s-o fac sa fie asa.
Din pacate s-a retras din industia muzicala:(, tragic! Insa ma bucur ca a onorat casele de discuri cu cateva albume foarte bine vandute.
Si ca o incheiere am ales o comparatie. Cu totii stiti melodia arhicunoscuta a lui Britney Spears - Womanizer, ei bine uitati aici varianta cantata de Lily Allen:)..
Astept pareri!
Noapte buna!
duminică, 16 ianuarie 2011
Stare de ebrietate
şireturile contopite într-un arsenal de dorinţe
s-au metamorfozat în carne păcătoasă de om idealist
am mâncat multe stele
am supt multe plăceri
şi am creat atât de multe cazuri vocative
încât vocea mea nu mai are nicio relevanţă
distrug totul cu o respiraţie
condusă de fumul de ţigară...
am facut banalităţi azi!
luni, 10 ianuarie 2011
Neadecvat
te arunc prin părţi obscure
ale memoriei mele vagi
ca de după alcool.
hai să colindăm viaţa cu lanterna
să seducem copacii dezgoliţi de vânt
să alergăm ca demenţii pe străzile-ngheţate.
nu mai bine dansam buzele cum vrem noi,
unde vrem noi
şi mai ales, când vrem noi?
sau să spargem inima gerului
cristalizând zăpada,
topind-o la ora 9
după cină?
ca un şarpe m-aş strecura din nou
în gândurile mele turbate
pe care nu de mult le-am renegat cu aroganţă.
acum aştept doar să-mi las o altă piele-n urmă.
nu vreau să îmi fie dor!